- înmulţitór
- s. m., pl. înmulţitóri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
înmulţitór
Look at other dictionaries:
înmulţitor — ÎNMULŢITÓR, înmulţitori, s.m. Număr cu care se înmulţeşte alt număr; factor al operaţiei de înmulţire aritmetică. – Înmulţi + suf. tor. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNMULŢITÓR s. (mat.) (înv.) multiplicator. Trimis de siveco, 05 … Dicționar Român
deînmulţit — DEÎNMULŢÍT s.n. sg. (mat.) Primul factor al unei înmulţiri, număr care urmează să fie înmulţit cu cel de al doilea termen. – De4 + înmulţit. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEÎNMULŢÍT s. (mat.) (înv.) multiplicand. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
mult — MULT, Ă, mulţi, te, adj., adv. 1. adj. Care se află în mare număr, în cantitate mare sau în sorturi diferite; de intensitate deosebită, de proporţii mari, de durată lungă. ♢ loc. adv. De (mai) multe ori sau in (mai) multe rânduri = în mod repetat … Dicționar Român
multiplicator — MULTIPLICATÓR, (1) multiplicatori, s.m., (2) multiplicatoare, s.n. 1. s.m. (mat.) Factor al unui produs; număr sau expresie cu care se înmulţeşte o altă expresie matematică. 2. s.n. Aparat sau maşină de multiplicare, în special aparat care… … Dicționar Român
